HYPNOZA.RO
  Prima Pagina     Servicii     Despre Noi     Adrese utile     Contact     Link-uri  

Scurt istoric (Mesmer, Europa, America)


Începutul hipnozei este legat de numele medicului austriac Frantz Anton Mesmer, care vorbea de asa numitul „magnetism animal”, considerând ca boala este provocata de un dezechilibru al fortelor fizice (magnetismul animal), fapt care afecteaza diferite parti ale corpului. Teoria magnetismului animal sustinea faptul ca organismul uman contine un „fluid invizibil”, care este afectat de planete si stele sau de magneti. Blocajul fluidului era considerat a fi cauza multor boli, Mesmer considerând ca ar putea sa-l deblocheze prin intermediul unei „crize” care s-ar manifesta printr-o stare de transa, utilizând vergele de fier si „fluid magnetic”. În timpul acestui tratament, Mesmer se plimba în jurul pacientilor, îi atingea, acestia intrau în convulsii, transpirau, vomitau, tipau si erau vindecati.
Mai târziu, Benjamin Franklin a alcatuit o comisie, ai carei membri au ajuns la concluzia ca efectele mesmerismului sunt datorate imaginatiei si nu altor forte fizice, discreditând teoria lui Mesmer.
Teoria lui Mesmer a fost respinsa de catre medici, acestia atribuind imaginatiei starea de vindecare aparuta.
Tranzitia majora a aparut atunci când unul dintre continuatorii lui Mesmer, marchizul de Puysegur l-a magnetizat pe unul dintre enoriasii sai, Victor Race. Acesta, în loc sa faca o criza magnetica, a cazut într-o stare somnambulica, raspunzând tuturor instructiunilor si trezindu-se apoi cu amnezie referitoare la ceea ce facuse mai devreme. Mai târziu, în secolul 19, John Elliotson si James Esdaile au raportat folosirea cu succes a somnambulismului mesmeric în loc de anestezie înaintea unei operatii chirurgicale.
Un medic englez, James Braid, a presupus ca aceasta stare de somnambulism ar fi provocata de o paralizie a centrilor nervosi, indusa de fixarea ochilor pe un obiect si au redenumit aceasta stare „neurohipnotism” (somn nervos), introducând termenul de hipnoza. Mai târziu, acelasi medic a ajuns la concluzia ca hipnoza se datoreaza concentrarii subiectului pe o singura idee(monoideism), mai degraba decât oboselii fiziologice.
În Europa, interesul pentru hipnoza a aparut la sfârsitul anilor 1880, când neurologul Martin Charcot a emis o teorie conform careia hipnoza reflecta o tulburare a sistemului nervos central, la fel ca isteria.
Freud si Breuer au început si ei sa sustina utilizarea hipnozei în scopuri terapeutice, iar în anul 1889 a avut loc primul Congres international de hipnoza si au aparut si primele lucrari si carti despre hipnoza.

»» Recomanda acest site
E-mail-ul dumneavoastra:


E-mail-ul destinatarului:


 
©2005 SC WICCA THEODORES COMPANIE DE CONSULTANTA SRL | Powered By STAR SOFT design